Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „VIATA SI VIATA VESNICA...”
„Toti suntem condamnati la moarte si mai nimeni nu crede ca va muri - vorbesc de-o credinta care sa-ti transforme viata in vederea mortii, in vederea Vietii. Toti suntem chemati la viata si mai nimeni nu traieste viata aceasta dupa aceea la care suntem chemati. Traim omorand aceasta chemare.
Nu e putin lucru sa zici unui mort: „Scoala, intoarce-te la viata !" Asa ceva nu poate decat Stapanul vietii si al mortii. si Iisus e Stapan si al mortii si al vietii.
Pe oameni ii infioara intoarcerea unui mort la viata, fiindca obisnuit, asa ceva nu se intampla. Pe Iisus L-a coplesit mila de durerea omeneasca si a mangaiat-o, ca nimeni altul.
Trei morti a inviat: o copila, un tanar - cel de astazi - si pe un prieten al Lui, pe Lazar. Cineva a bagat de seama ca Iisus a inviat pe acesti trei morti asa: pe unul in casa, pe al doilea in drum spre groapa si pe al treilea din groapa, dupa patru zile.
Putea sa invie pe toti.
Putea sa opreasca moartea.
Totusi n-a oprit definitiv moartea, nici pentru cei pe care i-a inviat. Ei au murit mai tarziu iarasi.
Iisus insa dorea omului o alta inviere: o inviere a sufletului; o inviere fara de moarte. Iisus tanjea dupa transformarea sufleteasca a omului, dupa convertirea lui la Dumnezeu.
Iisus a venit inaintea oamenilor cu propria Sa inviere din morti. Prin aceasta ne arata noua, oamenilor, ce vom avea sa fim. Acum
suntem ca noi, atunci vom fi ca El. Numai cat, acum, trebuie sa traim, sa simtim, sa tanjim si sa suferim ca El - si pentru aceleasi pricini. in temeiul unui asa acum, nadajduim un asa atunci.”
Sursa: Parintele Arsenie Boca - „CUVINTE VII”, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 124
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 9 septembrie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „JUDECATA MILOSTIVA”
„De obicei oamenii nu se intorc la Dumnezeu decat atunci cand dau de primejdii, adica atunci cand ii ajunge dreptatea dumnezeiasca din urma si trebuie sa dea seama de ce au facut. Nu e rau sa te intorci la Dumnezeu nici chiar atunci, in ceasul al unsprezecelea; insa ar fi cu mult mai bine sa vii de buna voie la rosturile tale vesnice, si nu tras de maneca sau palit cu prajina din urma. Daca am fi noi mai simtiti, am vedea ca Dumnezeu, preamilostivul, ne imbie cu iubire, inca din dimineata vietii, Taina sfanta a pocaintei, ca sa nu ajungem catre seara vietii asa de imblatiti de rele. Taina pocaintei este judecata milostiva, ce o face Dumnezeu cu noi pacatosii, cand mergem noi, de buna voie, si ne marturisim greselile.
Preotii poarta preotia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iarta, prin graiul lor, Dumnezeu iti vorbeste. Prin ei, Dumnezeu te cheama, oricat ai fi de pacatos.
Mare este Taina pocaintei, nu numai fiindca te face din rau, bun, din vrajmas al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci si pentru ca un lucru asa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fara de margini a Tatalui, ca sa scape pe fiii Sai de judecata cea aspra, a dreptatii dupa fapte, le trimite, coborand din ceruri, pe Fiul Sau cel Unul Nascut, sa le faca o judecata milostiva si fara nici o infricosare, si iarasi sa-i impace cu Sine.
Poate tocmai pentru ca e asa de smerita judecata aceasta milostiva, nu pot sa vie la mantuitoarea ei binefacere aproape nici unul dintre cei cu mintea plina de „stiinta” si afumata de mandrie. Cum sa poata veni, ei care stiu totul, ei care stapanesc peste oameni, sa vie in genunchi inaintea unui simplu preot si sa-si insire toate faradelegile si necazurile lor. Nu, asta n-o poate face, sa vie de buna voie la smerenie. De aceea, ei dau de asprimea dreptatii care-i fierbe in zeama lor pana li se moaie oasele trufiei.”
 Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei, cap. III - Cele sapte surle”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 114-115.
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 29 iulie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „PRIN CUPTORUL SMERENIEI”
Sa zicem ca, dupa parerea ta, ai avea o viata buna dupa voia lui Dumnezeu, sot si copii cumsecade si, totusi, asa din senin, la o intamplare oarecare, un vecin sau propriul tau copil sau sot, sa-ti arda obrazul zvarlindu-ti vorbe grele: prapadita, ucigasa, hoata. Iar tu, nestiindu-te de vina cu nici una din acestea si nepricepand ce se lucreaza la mijloc, se poate intampla sa sari, ca muscata de sarpe, cu si mai grele vorbe, aparandu-te si indreptandu-te, iar pe cel ce te cearca, apasandu-l si ucigandu-l cu mania. Nu e bine, nu te grabi, ci socoteste cum trebuie: poate ca nu ti-ai marturisit, asupra ta, vreo greseala cu propriul tau sot, inainte de vreme, iar sotul tau iti aduce aminte acum, intr-un suvoi de manie, fara sa stie ca pacatul odata tot rabufneste, oricata uitare s-ar fi asternut peste el. Poate ca si copilul isi striga in ocara sa vreun pacat al parintilor, de care trebuia crutat, fie cu fapta, fie cu gandul. Poate ca, pentru vreun gand rau asupra vietii sale, el la vreme iti aduce aminte, sub forma de necuviinta, greseala ce era s-o faci asupra-i. Uitasesi sa ti le marturisesti, sa te dezlegi de vina lor, si iata, ti se aduc aminte. Caci prin cei apropiati primim arsurile cele mai curatitoare, - stiut fiind ca nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alta parte, poate ca putine zile mai avem si, din ingaduirea lui Dumnezeu, se rastesc la noi viclenii, cei ce ne-au indemnat la pacate, si, prin vreo gura slaba, ne striga vinovatiile uitate pe care marturisirea si lacrimile noastre nu le-au sters.
Drept aceea, cu lumina cunostintei fiind, in necazuri bucurati-va! Caci celui lamurit in caile lui Dumnezeu tot ce i se intampla spre mai multa lumina i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija noastra sa fie: de-a nu strica ce tocmeste Dumnezeu. «Gandeste-te la sfarsitul oricarui necaz fara voie si vei afla in el pieirea pacatului. De-ai fost pagubit sau ocarat sau prigonit de cineva, nu lua in seama cele de acum, ci asteapta cele viitoare. Asa vei afla ca omul acela ti-a fost pricina de multe bunatati, nu numai in vremea de aici, ci si in veacul viitor.»
 Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cararea Imparatiei, cap. II - Invatamintele regilor”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 46
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 1 iulie 2019

Scris de Florina Ionescu

Categoria părinte: Noutăți

Cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Boca
Extras din „UN GRAUNTE DE CREDINTA”
„Religia se intemeiaza pe grauntele de credinta. Credinta e factorul sau datul pe care am cladita sau nu mantuirea. Cu credinta cat un graunte de mustar se dau ca posibile fapte mai presus de obisnuit. Dar devreme ce faptele acestea nu se vad, se poate deduce slaba noastra religie,- caci «religie» inseamna legatura omului cu Dumnezeu.
Noi, necredinciosii, asteptam sa avem o religie rationala; asteptam sa-L cunoastem cu masurile noastre, ca apoi sa-i acordam creditul sau credinta. Ratiunea - s-a vazut - nu poate conferi omului certitudinea aceasta, - desi la obarsiile incercarilor ei, tot o credinta o determina. De aceea scade credinta.
Iisus, - raspunzand odata ucenicilor Sai, care-I «cereau mai multa credinta» -, le-a spus: sa inceapa prin a crede ca o au si vor sfarsi prin a o avea de fapt. Atunci si lemnele «v-ar asculta».
E drept ca nu e in natura omului - asa cum a mai ramas - ca sa mute muntii numai cu cuvantul (ii muta uneori cu munca), dar extraordinarul e cu putinta lui Dumnezeu. «Aveti credinta in Dumnezeu! Ca oricine nu se va indoi in inima sa, ci va crede ca ce va zice se va face, fi-va orice lucru va zice. De aceea, zic voua: orice cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si luat, si le veti avea»(Marcu 11,21-24).
Aceasta e credinta cat un graunte de mustar. Aceasta ne-ar da sa banuim ca, la temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de zgura acestei fiinte, in firea noastra apare modul divin de a fi, de-a voi si de-a gandi. Se stie ca gandirea lui Dumnezeu si vointa Lui e creatoare a realitatii. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului de rand, care e creator numai in ordinea conceptelor si a fanteziei, si intervine, ca Dumnezeu, in ordinea realului.
Grauntele de credinta e de fapt grauntele de comuniune in care suntem cu Dumnezeu. E acelasi graunte numit pe alocuri de Iisus: comoara ingropata in tarina, margaritar de mult pret, samanta cazuta in pamant bun, aluatul care dospeste toata framantatura, Imparatia Cerurilor ascunsa inlauntrul nostru, etc. - cu un cuvant, e locuire mai presus de cuvant a lui Dumnezeu in firea omeneasca”
 Sursa: Parintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii”, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 308-309
(Sursa foto)

Citește mai mult: STIRILE NOASTRE - 15 iulie 2019